RELATII PERSONALE CU MINORII

Parintele nerezident, adica cel cu care nu locuieste copilul-minor, are dreptul de a pastra relatii personale cu copilul adica are drept de vizita. Se impune ca parintele cu care nu locuieste minorul sa poata in mod efectiv sa petreaca o anumita perioada de timp cu acesta pentru ca nici minorul si nici parintele nerezident sa nu simta despartirea lor.

Dreptul parintelui de a avea relatii personale cu minorul este un drept garantat atat de legislatia interna cat si de legislatia Europeana deoarece este un drept important nu doar pentru parinte cat si pentru copil deoarece este important ca, copilul sa nu simpta ca este abandonat de catre celalat parinte.

In jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut in mod constant ca parintele are dreptul de a beneficia de masuri adecvate din partea statului pentru a fi alaturi de copilul sau, iar autoritatile nationale au obligatia sa dispuna aceste masuri. Cu toate acestea, obligatia autoritatilor nationale de a lua masuri in acest scop nu este absoluta deoarece este posibil ca reluarea convietuirii cu minorii care au locuit un timp cu celalalt parinte sa nu se realizeze atat de usor, sa nu se poata face imediat si sa necesite unele masuri pregatitoare. De asemenea, Curtea a subliniat ca instantele judecatoresti trebuie sa tina seama de interesele si de drepturile acelor persoane si, in special, de interesul superior al copilului si de drepturile sale stipulate in art. 8 din Conventie (Cauza Ignaccolo-Zenide contra Romaniei, Hotararea nr. 1/2000, Cauza Laforgue contra Romaniei, Hotararea din 13 iulie 2006).