In momentul in care discutam de copii minori, rezultati dintr-o casatorie sau rezultati dintr-o relatie, este obligatoriu ca, parinti lor sa ia anumite decizii cu privire la ei sau sa exercite anumite drepturi in numele lor. De obicei, problema custodiei minorilor apare in situatia in care intre parinti intervine divortul.
Ce inseamna custodia minorilor? Custodia minorilor inseamna ca, drepturile si obligatiile referitoare la minor trebuie exercitate de catre cineva, de exemplu inscrierea la gradinita, inscrierea la scoala, ducerea copilului la medic, toate aceste decizii trebuie luate in numele minorului.
In sistemul legislativ de la noi regula este una simpla si anume faptul ca, ambii parinti exercita in comun custodia sau autoritatea parinteasca cu privire la minori astfel ca, numai in cazuri exceptionale cand interesul superior al minorului o cere instanta de judecata va trebui sa stabileasca ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de numai unul dintre parinti, iar aceste cazuri exceptionale ar fi, drogurile, violenta fizica/psihica, condamnarile penale pentru infractiuni contra membrilor de familie sau pentru infractiuni care aduc atingere libertatii si integritatii sexuale, alcool.
Asa cum spuneam anterior, regula este ca, autoritatea parinteasca sa fie exercitata de comun accord de catre ambii parinti. Pentru a fi stabilita autoritatea parinteasca cu privire la minori, parintele trebuie sa solicite acest lucru instantei de judecata, fie prin cererea de divort fie printr-o cerere separata. In cadrul acestei cereri, va trebui solicitata autoritatea parinteasca pentru a fi exercitata in mod comun fie numai de catre unul dintre parinti, cererea va fi formulate impotriva celuilalt parinte al copilului si trebuie adresata fie instantei la care se trimite cererea de divort fie ( in cazul in care se solicita pe cale separata) la judecatoria de la domiciliul parintelui parat fie la judecatoria unde locuieste minorul in mod efectiv.
Trebuie facuta diferenta dintre custodia minorului ( autoritatea parinteasca) si cu cine locuieste minorul adica domiciliul minroului, cele doua notiuni sunt diferite astfel ca, regula este ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de comun acord de catre ambii parinti iar domiciliul legal sa fie stabilit la unul dintre acestia. Instanta de judecata, se va pronunta prin aceeasi hotarare si cu privire la relatiile personale pe care le are parintele nerezident adica parintele cu care nu locuieste minorul.
Parintele cu care nu locuieste minorul are un drept de a mentine relatii personale cu minorul astfel incat, sa nu existe posibilitatea ca parintele cu care locuieste minorul sa inceapta alienarea parinteasca adica sa il vorbeasca de rau pe celalalt parinte in scopul de al face pe minor sa il urasca pe celalat parinte . Totodata, prin aceeasi hotarare judecatoreasca instanta de judecata se va pronunta si cu privire la pensia de intretinere pe care o datoreaza minorului parintele cu care nu louieste.
Hotararea sau intelegerea partilor cu privire la modul de exercitare a autoritatii parintesti, pensia de intretinere, relatiile persoanale cu minorul, nu este una definitiva in sensul ca nu se mai poate reveni asupra acestor. In aceste cazuri exceptionale, hotararea instantei de judecata nu are autoritate de lucru judecat definitive adica, in momentul in care situatia avuta in vedere la momentul initial se schimba, parintele poate sa inntroduca o noua cerere de chemare in judecata prin care sa solicite schimbarea modului de exercitare a autoritatii parintesti, schimbarea programului de relatii personale cu minorul, majorarea/micsorarea pensiei de intretinere.
Parintele nerezident, adica cel cu care nu locuieste copilul-minor, are dreptul de a pastra relatii personale cu copilul adica are drept de vizita. Se impune ca parintele cu care nu locuieste minorul sa poata in mod efectiv sa petreaca o anumita perioada de timp cu acesta pentru ca nici minorul si nici parintele nerezident sa nu simta despartirea lor.
Dreptul parintelui de a avea relatii personale cu minorul este un drept garantat atat de legislatia interna cat si de legislatia Europeana deoarece este un drept important nu doar pentru parinte cat si pentru copil deoarece este important ca, copilul sa nu simpta ca este abandonat de catre celalat parinte.
In jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut in mod constant ca parintele are dreptul de a beneficia de masuri adecvate din partea statului pentru a fi alaturi de copilul sau, iar autoritatile nationale au obligatia sa dispuna aceste masuri. Cu toate acestea, obligatia autoritatilor nationale de a lua masuri in acest scop nu este absoluta deoarece este posibil ca reluarea convietuirii cu minorii care au locuit un timp cu celalalt parinte sa nu se realizeze atat de usor, sa nu se poata face imediat si sa necesite unele masuri pregatitoare. De asemenea, Curtea a subliniat ca instantele judecatoresti trebuie sa tina seama de interesele si de drepturile acelor persoane si, in special, de interesul superior al copilului si de drepturile sale stipulate in art. 8 din Conventie (Cauza Ignaccolo-Zenide contra Romaniei, Hotararea nr. 1/2000, Cauza Laforgue contra Romaniei, Hotararea din 13 iulie 2006).
In momentul in care parintii de comun acord sau instanta de judecata la cererea unuia dintre ei, au stabilit un program de relatii personale in favoarea parintelui cu care nu locuieste minorul, parintii sau unul dintre parinti pot sa solicite instantei de judecata sa modifice programul de relatii personale cu minorul in functie de particularitatea fiecarui caz in parte.
Programul de relatii personale nu trebuie stabilit doar in fapt ci acesta trebuie sa fie stabilit astfel incat acesta sa fie si executat insa la stabilirea lui trebuie tinut seama de interesul superior al copilului adica, prin acest program nu trebuie sa ii fie adusa atingere programului scolar al minorului sau sa ii fie atinse activitatiile extrascolare care au drept scop dezvoltarea intelectuala si nu numai a minorului.
Ce se intampla insa in situatia in care minorul refuza sa ia legutura cu parintele nerezident? Inca de la inceput trebuie precizat faptul ca, minorul nu poate fi obligat nici fizic si nici pishic sa pastreze legaturi personale cu parintele cu care nu locuieste. Parintele in schimb se poate adresa cu o cerere de incepere a executarii silite catre un executor pentru a pune in executare titlul executoriu in care este mentionat programnul de relatii personale cu minorul iar daca dup ace este inceputa executarea silita, executorul constata ca minorul refuza parintele nerezident este obligat sa solicite Protectiei Copilului inceperea unei perioade in care atat minorul cat si parintii sa fie consiliati. In orice caz, va trebui ca executorul judecatoresc sa verifice daca refuzul dat de catre minor este al lui personal sau a fost influentat de catre parintele nerezident.
Pensia de intretinere in cazul minorilor se datoreaza de catre parintele nerezident, adica parintele cu care nu domiciliaza minorul. Legea stabileste care este cunantumul lunar al pensiei de intretinere in favoarea minorilor si anume până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. Regula pe care legea o stabileste este ca plata pensiei de intretinere sa se faca in natura insa in practica judiciara, de obicei, instantele de judecata stabilesc, bineinteles la solicitarea parintelui, ca plata pensiei de intretinere sa se faca in bani.
Este mult mai bine ca plata pensiei de intretinere sa fie facuta in bani deoarece, de cele mai multe ori, nu tot timpul, intre parinti mai ales dupa divort exista anumite tensiuni, astfel ca, ar fi aproapre imposibil ca pensia de intretinere sa se execute in natura.
In momentul in care instanta de judecata va stabili cuantumul pensiei de intretinere va trebui sa aiba in vedere limita legala mentionata mai sus care nu va putea fi depasita in nicio situatie insa poate sa fie mai mica decat cuntumul aratat mai sus in acest sens sintagma ,, pana la’’.
Judecatorul va trebui sa tina seama de veniturile lunare nete al debitorului precum si ne nevoile pe care le are copilul, adica va trebui ca in momentul in care se stabileste cuantumul pensiei de intretinere sa stabileasca o suma care sa nu fie nici prea mare ( fata de minor dar si fata de parinte) dar nici prea mica.
In situatia in care pensia de intretinre a fost stabilita de comun acord intre parinti sau a fost stabilita de catre instanta de judecata, parintele cu care locuieste minorul poate sa solicite instantei de judecata sa majorize cuantumul pensiei de intretinre in situatia in care veniturile pe care le are celalat parinte au crescut iar nevoile copilului au crescut si ele prin raportare la momentul initial in care a fost stabbilita pensia de intretinre deoarece hotararea instantei de judecata in acesy caz nu are autoritate de lucru judecat definitive.
La fel cum se poate solicita majoraraea cuantumului pensiei de intretinre, la fel se poate solicita si instantei de judecata sa dispuna micsorarea cuantumului pensiei de intretinere. Micsorarea pensiei de intretinere se poate dispune in situatia in care de exemplu veniturile debitorului au scazut, s-au nascut alti copii minori ori are si o alta persoana in intretinere.
Totodata, trebuie mentionat faptul ca, pensia de intretinere nu este datorata doar cat timp copilul este minor ci este datorata si dupa impinirea varstei de 18 ani insa numai in situatia in care copilul major face dovada ca este in continuarea studiilor insa numai pana la implinirea varstei de 26 ani.