In momentul in care discutam de copii minori, rezultati dintr-o casatorie sau rezultati dintr-o relatie, este obligatoriu ca, parinti lor sa ia anumite decizii cu privire la ei sau sa exercite anumite drepturi in numele lor. De obicei, problema custodiei minorilor apare in situatia in care intre parinti intervine divortul.
Ce inseamna custodia minorilor? Custodia minorilor inseamna ca, drepturile si obligatiile referitoare la minor trebuie exercitate de catre cineva, de exemplu inscrierea la gradinita, inscrierea la scoala, ducerea copilului la medic, toate aceste decizii trebuie luate in numele minorului.
In sistemul legislativ de la noi regula este una simpla si anume faptul ca, ambii parinti exercita in comun custodia sau autoritatea parinteasca cu privire la minori astfel ca, numai in cazuri exceptionale cand interesul superior al minorului o cere instanta de judecata va trebui sa stabileasca ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de numai unul dintre parinti, iar aceste cazuri exceptionale ar fi, drogurile, violenta fizica/psihica, condamnarile penale pentru infractiuni contra membrilor de familie sau pentru infractiuni care aduc atingere libertatii si integritatii sexuale, alcool.
Asa cum spuneam anterior, regula este ca, autoritatea parinteasca sa fie exercitata de comun accord de catre ambii parinti. Pentru a fi stabilita autoritatea parinteasca cu privire la minori, parintele trebuie sa solicite acest lucru instantei de judecata, fie prin cererea de divort fie printr-o cerere separata. In cadrul acestei cereri, va trebui solicitata autoritatea parinteasca pentru a fi exercitata in mod comun fie numai de catre unul dintre parinti, cererea va fi formulate impotriva celuilalt parinte al copilului si trebuie adresata fie instantei la care se trimite cererea de divort fie ( in cazul in care se solicita pe cale separata) la judecatoria de la domiciliul parintelui parat fie la judecatoria unde locuieste minorul in mod efectiv.
Trebuie facuta diferenta dintre custodia minorului ( autoritatea parinteasca) si cu cine locuieste minorul adica domiciliul minroului, cele doua notiuni sunt diferite astfel ca, regula este ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de comun acord de catre ambii parinti iar domiciliul legal sa fie stabilit la unul dintre acestia. Instanta de judecata, se va pronunta prin aceeasi hotarare si cu privire la relatiile personale pe care le are parintele nerezident adica parintele cu care nu locuieste minorul.
Parintele cu care nu locuieste minorul are un drept de a mentine relatii personale cu minorul astfel incat, sa nu existe posibilitatea ca parintele cu care locuieste minorul sa inceapta alienarea parinteasca adica sa il vorbeasca de rau pe celalalt parinte in scopul de al face pe minor sa il urasca pe celalat parinte . Totodata, prin aceeasi hotarare judecatoreasca instanta de judecata se va pronunta si cu privire la pensia de intretinere pe care o datoreaza minorului parintele cu care nu louieste.
Hotararea sau intelegerea partilor cu privire la modul de exercitare a autoritatii parintesti, pensia de intretinere, relatiile persoanale cu minorul, nu este una definitiva in sensul ca nu se mai poate reveni asupra acestor. In aceste cazuri exceptionale, hotararea instantei de judecata nu are autoritate de lucru judecat definitive adica, in momentul in care situatia avuta in vedere la momentul initial se schimba, parintele poate sa inntroduca o noua cerere de chemare in judecata prin care sa solicite schimbarea modului de exercitare a autoritatii parintesti, schimbarea programului de relatii personale cu minorul, majorarea/micsorarea pensiei de intretinere.